*Articolul pe care urmează să îl vizionezi este de natură științifică și conține termeni de specialitate

ANTECEDENTE

Copilul A.A., n.2000, a fost diagnosticat la vârsta de 1 an cu infecţii acute ale căilor respiratorii superioare – IACRS, fără alte investigaţii paraclinice. Tratamentele administrate (antiinflamator şi antiinfecţios) în perioada 1 la 2 ani, Paracetamol supozitoare şi Algocalmin, Amoxicilină, Keflex, Nurofen sirop, Panadol sirop sau Calpol sirop, nu au avut efect stabil. La vârsta de 2 ani, pe 15.01.2002, în analiza urinei a fost determinată o infecţie de tract urinar cu Escherichia Coli, semnificative clinic, >100.000 germeni/ml, iar în 23.12.2003 a fost determinată şi o infecţie a urinei cu Proteus >100.000 germeni/ml, pentru care i s-au administrat tratamente cu antibiotice, conform antibiogramei.

  1. Epicriza: La 15.03.2004, la vârsta de 4 ani şi 3 luni, copilul a fost internat pentru investigaţii în vederea stabilirii cauzei care a provocat recidiva infecţiilor urinare. Analizele de laborator efectuate în clinică privind: hemograma, leucograma, biochimia serică, reactanţii de fază acută au prezentat valori normale. În examenul de urină au fost determinate: foarte frecvente leucocite (144/mm3), rare epitelii, rare hematii (7/mm3), urme slabe de albumină şi o bogată floră microbiană:

                     – Floră mixtă aproximativ 100.000 germeni/ml;

                     – Stafilococ alb coagulazo +100.000 germeni/ml.

Imunologia: IgM=130UI peste limita superioară (Normal 45-87UI), IgG=144UI la limita superioară a normalului şi respectiv, IgA=56UI în limite normale.

La analiza secreţiei vaginale au rezultat: frecvente leucocite; rare celule epiteliale; floră bacteriană relativ frecventă compusă din bacili gram-pozitivi cu aspect de corynebacterium, coci gram-pozitivi şi floră saprofită; Candida absentă.

  1. Investigaţii neinvazive: Ecografic vezica urinară, ureterele şi rinichii au evidenţiat:

                    – Vezica urinară cu pereţi supli şi conţinut omogen;

                    – Ureterele dilatate paravezical bilateral în exces, ca efect al refluxului urinar;

                    – Rinichii cu dimensiuni structurale şi poziţii normale;

                    – Sinusul fără dilataţii, neomogen, ca indiciu al debutului infecţiei urinare.

Radiografia toraco-pulmonară (neinvaziv – una pe an) a prezentat un aspect normal.  

  1. Investigaţii invazive cu substanțe de contrast, radiografice și scintigrafice

3.1. Cistografia micţională, vizualizată radiografic în urma injectării în vezica urinară a substanţei de contrast OMNIPAQ (18.03.2004), a evidenţiat reflux vezico-ureteral bilateral, grad I rinichiul drept şi grad II/III rinichiul stâng; vezica urinară cu aspect radiologic normal.

La consultul chirurgical s-a propus corectarea chirurgicală endoscopică, o operaţie cu mare grad de dificultate asupra organelor interne, care nu a fost agreată de părinţii copilului.

  • Diagnosticul determinat:

                  (D.1.) Recurente infecţii de tract urinar – ITU;

                  (D.2.) Reflux vezico-ureteral bilateral.

Pe baza diagnosticului, la externare (22.03.2004) i s-au recomandat tratamente cu antibiotice, urmate de noi investigaţii:

        – Antibiotic de întreţinere o perioadă de 3 luni (90 zile), administrat sistematic: Ciprinol ½-comprimat/zi, seara, timp de 14 zile, continuare cu Nitrofurantoin ½-comprimat/zi, timp de alte 14 zile şi Clotrimazol unguent de 2 ori/zi;

        – Programare pentru scintigrafia renală pe 30.03.2004, cu 99mTc-DMSA;

        – Revenire în clinică pentru corecţie chirurgicală.

 

3.2. Scintigrafia de morfologie renală. În scopul vizualizării leziunilor renale provocate de infecţia urinară cu E. Coli, pe 16.04.2004 copilul a fost examinat prin Scintigrafie de morfologie renală, în decubit ventral, folosind ca trasor radionuclidul Techneţiu 99mTc-DMSA (dimercaptosuccinic acid). Procedura tehnică: s-a executat scintigrafie de morfologie renală cu radionuclidul Techneţiu 99mTc-DMSA, în doză de 2,4mCi, prin perfuzie intravenoasă în bolus rapid.

S-au achiziţionat imaginile scintigrafice programate:

  • 60 imagini, 1 la 2 secunde timp de 2 minute, reprezentând 60 fluxuri de iradiere;
  • 20 imagini, 1 la 1 minut timp de 20 de minute, reprezentând 20 fluxuri de iradiere;
  • 4 imagini statice tardive, la interval de 2 ore şi 30 minute, însumat 4 fluxuri iradiere.

Întreaga procedură tehnică a cuprins atât administrarea radionuclidului Techneţiu 99mTc, cu un nivel de 99,2 MBq (99.200.000 dezintegrări/secundă), cât şi cele 84 fluxuri de iradiere, cu achiziţionarea celor 84 imagini scintigrafice [Georgescu, 1983; Kol, 2003]. Aproximativ 85% din radionuclidul 99mTc este reabsorbit de tubulii renali [Med.Nucl. p.174].

 

Doza de iradiere cu 99mTC pe Organul critic Rinichi: 0,5rad/mCi 

Vizualizarea scintigrafică a difuziei izotopului Techneţiu 99mTc (99,2MBq) perfuzat în aortă-cord (în primele 3-10sec) cu efectul contaminării intens invazive a aortei, cordului şi rinichilor (6-16min) şi în ansamblul corpului (6-16min şi 0-20min) 

Imaginile contaminării scintigrafice statice tardive cu 99mTc, după 2 ore şi 30min 

Rezultatul examinării scintigrafice a reconfirmat diagnosticul cunoscut anterior, la care s-au adăugat datele investigate despre poziţia şi dimensiunile rinichilor. Examenul SPECT al rinichilor a evidenţiat o fixare de intensitate mai mică a parenchimului renal drept, pol superior, interpretată ca o zonă cicatriceală. Parenchimul renal stâng a prezentat un aspect scintigrafic normal. Din examenul scintigrafic a rezultat că reţinerea radionuclidului Techneţiu 99mTc a fost diferită: 66%99mTc în rinichiul drept şi 34%99mTc în rinichiul stâng.
Prevederile de farmacovigilenţă din Medicina Nucleară interzic administrarea produşilor radiofarmaceutici la bolnavii sub 18 ani şi femeilor pe timpul concepţiei, sarcinii şi alăptării, datorită efectelor secundare şi caracterul iradiativ al acestora [Med. Nucl. pg.90].
Având în vedere vârsta copilului, investigaţia scintigrafică a devenit puternic invazivă prin reabsorbţia şi remanenţa în rinichi şi în organism a radionuclidului Techneţiu 99mTc, ale cărui efecte s-au manifestat insidios foarte puternic asupra sistemului endocrin, cu frecvente stări de şoc nocturn, în primele 3 ore de somn şi alertă maximă pe timpul nopţii cu teamă nemotivată, acuzând o durere intensă retrosternal, pe direcţia glandei timus. Pe lângă afectarea sistemului nervos central [Grosu, 2000], în acest caz, teama nemotivată este interpretată ca efect al disrupţiilor hormonale, percepute fizic din timus.
Pentru monitorizarea tratamentului, s-au repetat analizele de urocultură astfel:
– 19.05.2004 urocultura de floră microbiană a prezentat un rezultat steril;
– 17.06.2004 în urocultură s-a determinat E. Coli >100.000germeni/ml.
Ca urmare a recurenţei infecţiei cu E. Coli, copilului i-a fost administrat tratament cu autovaccin preparat la Institutul Cantacuzino, timp de 2 luni (06.09-28.10.2004). Autovaccinul a avut un efect limitat (4 luni), întrucât simptomatologia s-a repetat.

 

3.3. A doua cistografie micțională vizualizată radiografic, cu injectare în vezica urinară a substanţei de contrast OMNIPAQ (10.03.2005), a reconfirmat un reflux vezico-ureteral unilateral, grad I rinichiul stâng; vezica urinară cu aspect radiologic normal.

În analiza bacteriologică a secreţiilor vaginale din 24.03.2005 au reapărut E. Coli, fapt ce a impus reluarea tratamentului conform antibiogramei, cu Cefuroxime 10 zile, continuat cu Ciprofloxacin 7 zile. La analiza din 10.05.2005, s-a determinat sediment urinar nespecific:

– Celule epiteliale plate: rare;            

– Celule epiteliale rotunde: relativ frecvente;

– Mucus: relativ frecvent;

– Leucocite: relativ frecvente.

Concluzia acestei analize demonstra debutul unei noi infecţii. Medicul de familie, cu competenţe în homeopatie, i-a recomandat o schemă de tratament cu: Colibacilin 5 zile, Berberis 5 zile, Pareira 5 zile şi Pyrogenium 5 zile, total 20 zile. Tratamentul homeopat nu a avut efect, întrucât infecţia a evoluat şi a fost tratată cu antibiotice conform antibiogramei.

În hemograma din 15.06.2005 a fost determinată o Limfopenie de 31,8% şi alte rezultate în afara valorilor normale, care demonstrau, la peste un an, persistenţa şi evoluţia efectelor iradierilor și scintigrafiei asupra elementelor figurate din sânge [Chang, 1999].

Buletinul de analize medicale hematologice nr.82007 / 15.06.2005

În sumarul de urină au apărut foarte frecvente leucocite [Chang, 1999; Geinitz, 2000], rare epitelii, rare flora şi mucus. În urocultură au fost determinaţi germeni de E. Coli>100.000 germeni/ml ceea ce a impus reluarea tratamentului cu antibiotice conform antibiogramei.
După o lună de tratament, la analiza din 18.07.2005 s-au constatat valori normale în testele de urină şi sediment urinar, care au durat 3 luni, întrucât simptomele au reapărut.
Analiza sedimentului urinar din 13.10.2005 a evidenţiat floră bacteriană frecventă cu germeni de E. Coli>100.000 germeni/ml, leucocite şi eritrocite frecvente [Chang, 1999].
În buletinul ecografic din 27.10.2005 asupra rinichilor, arborele pielo-caliceal prezenta mici dilataţii. La interpretarea rezultatelor din analizele medicale asupra sumarului şi sedimentului de urină din 17.11.2005 s-a concluzionat bacteriurie şi moderată leucociturie, fapt ce a impus continuarea tratamentului conform antibiogramei.

 

3.4. Efecte somatice post-scintigramă. În intervalul vârstei de la 4 la 6 ani, inapetenţa definitivă, însoţită de frecventele regurgitări alimentare pe timpul insistenţelor de a se hrăni, au condus la o stagnare a creşterii în greutate, 14kg (normal 16,5kg) H: 111cm, BMI=12.6, la 08.04.04 şi respectiv, 15kg (normal 22,5kg) H: 117cm, BMI=12.8, la 14.08.05. Efectul post-scintigramă a agresat producerea de somathormon,implicit dezvoltarea somatică a copilului, care a determinat diagnosticul:
                 -(D.3.)Hipotrofie staturo-ponderală [Pop, 1983a-e; Lenskaia, 1995].Tratamentul administrat pentru hipotrofie staturo-ponderală a cuprins un complex de vitamine şi minerale, 1 tabletă/zi, timp de 4 luni, cu efecte nesemnificative asupra apetenţei şi implicit asupra creşterii în greutate sau înălţime.

 

3.5. Observaţii clinice asupra efectelor contaminării interne cu radionuclizi şi efectele remanente manifestate clinic după scintigrafia renală. Reacţiile adverse şi efectele secundare ce decurg din caracterul iradiativ al produselor radiofarmaceutice, după utilizarea în scop diagnostic, au depăşit riscul radiobiologic, fără să aducă beneficii în sensul îmbunătăţirii stării de sănătate a copilului, care s-a agravat marcant.

 

3.5.1. În intervalul de la 4 la 6 ani, pe lângă stările de şoc şi alertă nocturnă, copilul a acuzat puseu dureros în zona timusului, retrosternal spre clavicula stângă, acutizat frecvent seara între orele 21.00 şi 23.00, motiv pentru care s-a apelat în două rânduri la serviciul medical de urgenţă.

3.5.2. După debutul manifestărilor clinice dureroase, localizate în zona timusului, sub- şi supra-sternal subclavicular stâng, zonă evidenţiată şi în scintigrama toracală (Figura 2), a evoluat lent o formaţiune tumorală în relief rigid, cu un diametru de 5-6cm, comparabilă cu o aparentă depunere de calus pe structurile solide ale sternului şi toracelui. Alteraţiile cromozomiale după terapia cu radionuclizi [Pop, 1983a-e] şi potenţialul risc genotoxic [Brumen, 1995], prin persistenţa anormalităţii leucocitelor în evoluţia copiilor [Chang, 1999] provoacă diferite acumulări remanente de substanţe radiofarmaceutice (chelat-precipitat) complexate cu structuri limfatice (limfocite T) şi structuri hormonale lezionate, cel mai probabil somathormon.

3.5.3. În acelaşi timp, la nivel subclavicular drept a evoluat o cavitare, interpretată ca o carenţă a factorilor hormonali de creştere, aspecte evidenţiate în imaginile fotografice din 02.03.2006.

3.5.4. Formaţiunea tumorală în relief rigid, reprezentată de acumularea de structuri hormonale lezionate de iradiere [Finch, 1994], cea mai mare parte din somathormon lezionat, explică stagnarea creşterii copilului diagnosticată ca (3)Hipotrofie staturo-ponderală.

3.5.5. La nivelul tegumentului au apărut modificări vizibile provocate de iradiere, cu schimbarea completă a pigmentului rozé propriu vârstei copilăriei, într-un tegument teros, uscat şi rugos [Washington, 1994; Meineke, 2000], atât pe torace cât şi pe membre.

3.5.6. Pe corp au fost observate zone echimotice cu tentă pală vizibilă trei-patru zile, cu aspect aparent post-traumatic, fără să se fi lovit [Lenskaia, 1995].

3.5.7. Dezvoltarea somatică a copilului a fost puternic afectată de efectele însumate ale iradierilor [Petcu, 1983] întrucât, în intervalul de vârstă de la 4 ani până la 6 ani, ca urmare a complexităţii efectelor descrise, copilul a evoluat clinic cuun parcurs critic din punct de vedere al stării de sănătate şi al dezvoltării staturo-ponderale.

3.6.Expertiza și investigațiile clinice asupra factorilor exponențial agravanți în cazul infecțiilor urinare la copiii mici după administrarea unor produși radiofarmaceutici cu scop diagnostic au avut la bază analizele consemnate în buletinele medicale cu interpretarea specifică a efectelor iradierilor remanente. Manifestările clinice şi localizarea celor două formaţiuni în relief inversat deasupra timusului, au reprezentat indiciile de interferenţă a stării patologice prelungite de tratamentele îndelungate şi de investigaţiile invazive, care au afectat sistemul endocrin în evoluţie şi capacitatea de răspuns imun pe timpul creşterii copilului, ca ritm biologic staţionar.

CONCLUZII

Excesul de investigaţii invazive radiologice şi scintigrafice cu substanţe de contrast şi radiofarmaceutice au interferat ansamblul sistemului endocrin [Chang, 1999], prin:

              – Acumularea de substanţe invazive şi producţii hormonale antagoniste [Ang, 1994], cu efecte vizibile în acest caz asupra timusului şi a dezvoltării somatice;

              – Agresarea producţiei de somathormon responsabil de creştere şi alte aspecte care au condus la instalarea efectelor agresive multiple.

Despre Renofix

RenoFix este compus din pulberi de la 4 plante medicinale, din flora României (urzică, afin, mușețel, coada-calului). Cu o for­mulă românească brevetată, având efecte dovedite asupra pietrelor la rinichi, Renofix contribuie la elimi­narea lor și înlătură disconfortul și ameliorează simptomatologia din colica renală. În plus, luptă împotriva infecțiilor urinare recurente.

Încearcă Renofix

elimină infecțiile urinare, pietrele la rinichi și detoxifică-ți organismul!